Momentan mă simt într-o stare de suspensie între trecut si viitor, între ceea ce ştiu să fac şi ceea ce mi-aş dori să fiu, o stare de graţie dar şi de nelinişte şi zbatere permanentă. Îmi spun că mi-am luat un răgaz, un interval între două etape, între două meserii, între două stări. Deşi traversez cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, cea mai caldă şi încărcată emoţional, nu mă pot opri pur şi simplu, plutind deasupra. Da, pasul pe loc mi-a dat o privire de ansamblu, dar aşteptările pentru viitor sunt cu atât mai mari iar deciziile cu atât mai dificile. Ştiu sigur că nu există cale de întoarcere, mai ales pentru un om ca mine. Dar înainte înseamnă o schimbare majoră, un început dificil şi plin de responsabilitate. Aştept cu nerăbdare momentul în care voi fi gata să mă arunc înainte şi să spun, acum! Deocamdată ma pregătesc, mă lupt să ies la lumină pentru a fi gata să fac ceea ce îmi doresc atât e mult. Vreau să scot la iveală ceea ce există în mine şi să aflu în sfârşit care e rostul meu aici.
Acum sunt ca o muşcată adusă din curtea mea, din locul meu în soare şi udată mereu cu apă de ploaie, strămutată într-un bloc din beton, dintr-un cartier al unui oraş ciudat. Cum aş putea să mai trăiesc acum, fără aroma crengilor de brad şi a ierbii dintre straturi? Cum aş putea să mai respir acum când tot ceea e m-a creat a dispărut în vremuri? Ştiu prea bine că secretul este adaptarea, dar aş vrea să reuşesc aceasta şi fără a-mi dispărea aroma. M-am născut în cei mai frumoşi ani, aceia cînd femeile deveneau cele mai frumoase şi bărbaţii cei mai ridicoli, când pantalonii evazaţi şi pletele răzleţe erau numai pentru cei aleşi. Simt în mine extraordinara forţă a acelor ani şi nu vreau să o pierd, nu vreau. Şi am culoarea florilor de pe fustele lungi şi bluzele cu mâneci largi.
Eu vreau să fiu un om, atât. Şi după criteriile mele personale acest lucru este foarte greu, cel mai greu posibil. Iar acum, când de abia descopăr cum se face asta, mai am o treabă importantă de făcut, chiar acum şi asta nu suportă amânare! Trebuie să mai cresc un om! O doamne! Cât este de greu!
