Picturi camere de copii

Deoarece iubesc copilaria si copiii si de cand ma stiu am desenat pentru ei, incepand cu clasa a IX-a cand am inceput sectia de desen animat si am continuat cu anii de lucru la studiouri de animatie, acum m-am decis sa urmez aceasta cale frumoasa desenand pentru copii si parintii lor personaje minunate pe peretii camerelor. Am avut surpriza sa descopar parinti entuziasti, care imediat ce si-au renovat casele doresc sa le decoreze copiilor camerele cu aceste imagini originale. Sunt mai mult decat incantata de acest lucru si mai ales de faptul ca mi se acorda increderea de a "mazgali" spatiul intim al familiei. Sper sa nu dezamagesc si sper sa creez acea lume minunata pe care orice copil o merita in jurul sau.

Poate cel mai mult si mai mult imi place sa calatoresc. E adevarat, in conditii bune, adica nu sunt un calator care, de dragul aventurii sa plec fara sa stiu unde voi dormi sau cand ma voi intoarce. Dar, in acelasi timp, vreau sa stiu cat mai multe despre locul unde voi merge, iar cand ajung acolo sa descopar multe alte detalii neasteptate.
Despre Thassos... am avut ciudatul sentiment de a ma afla in mijlocul marii, m-am gandit ca e minunat sa fi rupt de continent, asta daca nu te gandesti la cursele regulate de ferry. Dar am plecat de acolo cu regretul ca nu am avut timp sa vedem decat tarmurile si nu am reusit sa descoperim si interiorul insulei, unde se pare ca s-au pastrat vechile traditii grecesti. Exceptand viespiile, a fost minunat!Iar in suflet mi-a ramas Aliki.

cheile virghisului

Am fost sa vizitam zona aceasta care este spectaculoasa, frumoasa, interesanta. Dar, pentru a ajunge la aceste chei aveti nevoie de rabdare cu voi si cu masina voastra deoarece sunt de parcurs 12 km pe un drum forestier prost..foarte prost. Dar merita!Se poate campa acolo, se pot explora pesteri, se pot face catarari, este foarte frumos.

EU

Momentan mă simt într-o stare de suspensie între trecut si viitor, între ceea ce ştiu să fac şi ceea ce mi-aş dori să fiu, o stare de graţie dar şi de nelinişte şi zbatere permanentă. Îmi spun că mi-am luat un răgaz, un interval între două etape, între două meserii, între două stări. Deşi traversez cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, cea mai caldă şi încărcată emoţional, nu mă pot opri pur şi simplu, plutind deasupra. Da, pasul pe loc mi-a dat o privire de ansamblu, dar aşteptările pentru viitor sunt cu atât mai mari iar deciziile cu atât mai dificile. Ştiu sigur că nu există cale de întoarcere, mai ales pentru un om ca mine. Dar înainte înseamnă o schimbare majoră, un început dificil şi plin de responsabilitate. Aştept cu nerăbdare momentul în care voi fi gata să mă arunc înainte şi să spun, acum! Deocamdată ma pregătesc, mă lupt să ies la lumină pentru a fi gata să fac ceea ce îmi doresc atât e mult. Vreau să scot la iveală ceea ce există în mine şi să aflu în sfârşit care e rostul meu aici.

Acum sunt ca o muşcată adusă din curtea mea, din locul meu în soare şi udată mereu cu apă de ploaie, strămutată într-un bloc din beton, dintr-un cartier al unui oraş ciudat. Cum aş putea să mai trăiesc acum, fără aroma crengilor de brad şi a ierbii dintre straturi? Cum aş putea să mai respir acum când tot ceea e m-a creat a dispărut în vremuri? Ştiu prea bine că secretul este adaptarea, dar aş vrea să reuşesc aceasta şi fără a-mi dispărea aroma. M-am născut în cei mai frumoşi ani, aceia cînd femeile deveneau cele mai frumoase şi bărbaţii cei mai ridicoli, când pantalonii evazaţi şi pletele răzleţe erau numai pentru cei aleşi. Simt în mine extraordinara forţă a acelor ani şi nu vreau să o pierd, nu vreau. Şi am culoarea florilor de pe fustele lungi şi bluzele cu mâneci largi.

Eu vreau să fiu un om, atât. Şi după criteriile mele personale acest lucru este foarte greu, cel mai greu posibil. Iar acum, când de abia descopăr cum se face asta, mai am o treabă importantă de făcut, chiar acum şi asta nu suportă amânare! Trebuie să mai cresc un om! O doamne! Cât este de greu!